Ateliere

                  Pentru mine, Cortul Roșu a fost sublim. Am văzut în fiecare din voi o bucată din mine, am conștientizat mai multe fațete și infinit mai multe deschideri ale sufletului meu, care mă ajută să văd cât de norocoasă sunt să mă văd așa cum sunt, să mă accept și să continui să cresc frumos.
                  Rodica, îți mulțumesc că îți dedici toate resursele pentru o cauză atât de nobilă. Sper să ajungă la tine toată recunoștința noastră, a celor cărora ne dezlegi căile încâlcite și misterioase ale ființei noastre. ❤

Mulțumesc, draga Rodica!
Cortul Roșu este un spațiu – cel creat de tine – în care mă văd foarte clar, cu focus pe ceea ce iese cel mai tare în evidență: uneori este o umbră, alteori un obicei repetat etc.
Însă, mai mult decât orice, asta îmi aduce claritate și energie în viața curentă.
Nu este niciun secret, nici vreo magie: este doar obiectivitate și claritate.
Nu este nimic personal sau intenționat. Este pură și frumoasă viața!
Mulțumesc încă o dată, draga Rodica! 😍❤🤗😘

                 Dragele mele, eu vă mulțumesc din suflet pentru ceea ce am trăit și am descoperit împreună in Cortul Rosu. ❤
Îmi sunteți tare dragi, fiecare dintre voi, și eu nu sunt așa un om „lipicios” de felul meu 😅
Așa am crescut… mai atentă să nu mă atașez, ca să nu pierd, să nu fiu respinsă… cu frica de a fi rănită, mai bine m-am apărat de la început și nici nu am dat șansa unei relații (de prietenie, de iubire) să se sudeze.
Multe am acceptat și am luminat în acest proces cu voi! Acum pot să văd că am primit jumătatea potrivită – oglinda, în exterior, a masculinului meu interior: rănit, rigid, neîndemânatic (deși minunat de bun, inocent și cu cele mai bune intenții, însă inconștient și blocat, incapabil să simtă în corp – gândește că simte). Și când m-am trezit, am întâmpinat asta cu respingere și nerăbdare, lipsă de acceptare, cu instinctul de fugă al tiparului meu de autosabotare.
Cu o dorință arzătoare să mă mai îmbăt cu alte cocktailuri biochimice ale stării de îndrăgostire și să-mi distrag atenția cu aceste stări de la esența acestei experiențe umane: întregire și integrare.
Dar nu mai pot să mă mint.
Să nu văd... că este o iluzie.

                Cortul Roșu pentru mine a fost o bucată din drumul spre mine, cea cu cel mai frumos zâmbet pe care l-aș putea purta!
Într-o lume în care vezi nepăsarea la fiecare pas și într-o lume în care agitația și goana către propriul interes e cam tot ce vezi, găsești o mână de oameni cărora le pasă, găsești o femeie cât o sută, care te privește blând cu ochii de căprioară și te întreabă: „Ce faci? Cum ești? Cu ce pot eu ajuta? Ce nevoie ai avea?”
...iar tu taci. Taci odată pentru că, azi, oameni care pun astfel de întrebări sunt rari. Mai taci și pentru că te pierzi în ochii ăia. Mai taci și pentru că, privind-o, știi și simți pur și simplu că ea știe și vede ce doare, și cât de tare doare. Știi că ești unde trebuie și știi că ești în siguranță, și nimic rău nu ți se poate întâmpla.
Condiția e una singură: SĂ FII SINCERĂ CU TINE!
Cu toată răbdarea și iubirea din lume, te face să te uiți acolo unde nici nu te gândeai, să te uiți la tine – și dacă nu vezi, și nu vezi, ea tot mai are și răbdare, ea tot mai are și iubire, ea are mereu un izvor cu vorbe bune... și, până nu te face să vezi ce mișto ești, nu se lasă.
Deci, din Cortul Roșu pleci cu tine în varianta îmbunătățită: îndrăzneață, scumpă și înnobilată cu ce aveai, dar nu vedeai.
Vă invit să nu mă credeți pe cuvânt, ci să experimentați!
Sunteți pe cele mai bune mâini!
Vă felicit pentru alegere! 🤗❤